Știri locale pentru Alba Iulia
ALBA IULIA ONLINE
Informații despre Alba Iulia și jud. Alba
TOTALnet Media Group
Google:
Parteneri:

Publicitate:



Antologia dictatorilor celebri (VII) : Cultura : Leonid Brejnev
Jo 03 iul 2008 11:02:33 +0300


Antologia dictatorilor celebri (VII) : Cultura : Leonid Brejnev
Cultura : Leonid Brejnev, urmașul lui Hrușciov

Leonid Brejnev, urmașul lui Hrușciov

Leonid Brejnev s-a născut la Kamenskoe (azi Dneprodzerjinsk), în Ucraina, tatăl său fiind fierar. El însuși se orientează spre acest domeniu, dar optând pentru activismul politic pentru a scăpa de anevoiasa muncă de bază. În 1923 devine membru Komsomol, și în 1931 membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1935-36 devine tanchist, și, foarte repede, își dă seama că singurul mod de a-și asigura cariera este colaborarea cu "Organele de securitate" ale Partidului, care îl numește comisar politic militar.

În decursul celui de-al Doilea Război Mondial Leonid Brejnev este însărcinat cu evacuarea industriilor din Dnepropetrovsk spre Ural, orașul căzând în mâinile nemților la data de 23 august 1941. Comisar politic de brigadă, Brejnev este numit delegat al administrației politice pentru întreg frontul de sud în octombrie 1941. În 1942, este repartizat în Caucaz, iar în aprilie 1943 devine șeful departamentului politic al Armatei 18, comandată atunci de Nikita Hrușciov. La sfârșitul războiului, Brejnev este comisarul politic al celui de-al 4-lea front ucrainean, care ocupă Praga după capitularea și retragerea naziștilor. În 1946, fără să se fi apropiat niciodată de front, iese la pensie din armată cu gradul de maior general. Își recapătă postul de prim-secretar la Dnepropetrovsk.


Brejnev, prim secretar al Moldovei Sovietice
În 1950 Leonid Brejnev este delegat la Sovietul Suprem și repartizat prim-secretar al Moldovei Sovietice, recent constituită în fosta Basarabie românească. Față de predecesorul său Nikolai Koval, care participase la deportarea mai multor mii de basarabeni spre Kazahstan și la "Noul Holodomor" (înfometarea sistematică a țăranilor refractari colectivizării, categorisiți "kulaci"/chiaburi, prin rechiziția tuturor resurselor), Leonid Brejnev aplică o politică mai puțin cruntă: el se ocupă îndeosebi de repartizarea sistematică a noilor promovați băștinași departe de țară, de înlocuirea lor cu oameni veniți din alte republici unionale (mai ales Rusia, Ucraina și Bielorusia) și de rusificarea sistematică a învățământului, administrației și culturii. La 14 octombrie 1964 Hrușciov este destituit, iar Brejnev devine prim-secretar al P.C.U.S., Alexei Kosâghin fiind numit prim-ministru, iar Mikoian președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (în 1965 Mikoian ieșind la pensie, este înlocuit prin Nikolai Podgornâi.) Ajuns la putere, Brejnev începe să dărâme linia politică inițiată de Hrușciov: în mai 1965 declară că acțiunile lui Stalin au un bilanț global pozitiv. În aprilie 1966 capătă titlul de secretar general al PCUS, care nu fusese folosit după moartea lui Stalin. Pune capăt relativei liberalizări culturale și, prin procesele răsunătoare intentate scriitorilor Iuri Daniel, Aleksandr Soljenițin și Andrei Siniavski, reia linia politică stalinistă pe planul intern. Pe planul extern, în schimb, se apropie de Statele Unite (în 1972, are convorbiri directe cu președintele Richard Nixon), în timp ce relațiile cu Mao Tse Dun se degradează.

leonid_brejnev__ca196_md.jpg

Leonid Brejnev


"Destinderea" Uniunii Sovietice
Astfel URSS intră în perioada de politică externă poreclită de ziariștii apuseni "destinderea", consacrată oficial prin semnarea tratatului OSCE (zis "de la Helsinki") în 1975, al cărui principal efect este că statele occidentale, inclusiv Germania federală, recunosc frontierele stabilite în 1945 (cu doar două excepții: cea a recunoașterii de către Statele Unite a apartenenței țărilor baltice la URSS și cea a recunoașterii de către Japonia a apartenenței a patru din Insulele Kurile la URSS: întâlnrea între Gerald Ford și Brejnev la Vladivostok, în noiembrie 1974, nu reușește să rezolve aceste puncte). "Destinderea" se manifestă mai ales printr-o creștere spectaculară a schimburilor economice, vizibilă, de exemplu, prin fabricarea în URSS a mașinilor Fiat 124 sub numele de Lada sau a introducerii băuturii Pepsi Cola în țările comuniste. Pe plan politic, "destinderea" permite blocului comunist o serie de victorii și de intervenții militare, la care occidentalii nu mai reacționează: în Asia întreg Vietnamul cade în 1975 în mâinile comuniștilor, iar în Africa, o serie de țări, ca Mozambicul sau Angola, condusă de comunistul Jose Eduardo dos Santos, devine practic niște "colonii" sovietice, unde companii petroliere ca Exxon, în Angola, plătesc sovieticilor și cubanezilor taxe pentru "securizarea sondelor"... Mulțumită acestor bănoase afaceri, Brejnev, de altfel, mare amator de bunuri de consum occidentale și colecționar de mașini de lux, este numit în 1976 mareșal și în 1977, președinte. La 18 iunie 1979, la Viena, semnează, împreună cu Jimmy Carter, acordurile SALT II de limitare a armamentelor strategice.

383px_leonid_brezhnev_1974.jpg

Leonid Brejnev



Criza regimului sovietic
În timp ce nomenclatura se desfată de pe urma acestor succese de suprafață, economia și puterea militară sovietică se degradează (forța de muncă dedându-se masiv la "rezistența pasivă", singura posibilă: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim"), iar tehnologia se învechește (din cauza sistemului de decizie și de control politic ultracentralizat, inițiativa tehnologică și inovația, în general, sunt totdeauna în întârziere în "tabăra comunistă", iar spionajul industrial, mult mai activ decât cel politic, nu reușește să compenseze această întârziere, care crește odată cu accelerarea progreselor tehnice și a comunicațiilor în economia de piață). Falsificarea sistematică a statisticilor nu face decât să ascundă costul din ce în ce mai ridicat al menținerii la nivel, iar sărbătorirea fastuoasă a celor 70 de ani ai lui Leonid Brejnev în 1976 nu-l împiedică pe ministrul Agriculturii, Mihail Gorbaciov, să semnaleze într-un raport că grădinile individuale ale kolhoznicilor, care constituiau 4% din suprafața agricolă utilă, produceau atunci 47% din producția agricolă sovietică, ceea ce înseamnă că Uniunea producea doar 8% din potențialul său agricol. În consecință, în acei ani, URSS era nevoită să importe grâu. Istoricii de convingere comunistă, ca Nikolai Bugai, afirmă că Brejnev este liderul care a pierdut ultima ocazie de a salva comunismul, înăbușind în 1968 "primăvara de la Praga" ("comunismul cu față umană" al lui Alexander Dubcek) și ultima ocazie de a moderniza puterea militară sovietică, invadând, în decembrie 1979, Afganistanul, unde armata roșie s-a împotmolit într-o prea costisitoare și total inutilă ocupație. Determinând CIA să finanțeze și să antreneze, direct sau indirect, luptători islamiști împotriva invaziei sovietice, această politică a lui Leonid Brejnev este parțial la originea radicalizării unei părți crescânde dintre musulmani. Leonid Brejnev a fost, ca durată la putere, al doilea lider sovietic după Stalin. Brejnev s-a stins din viață la 10 noiembrie 1982, lăsând amintirea unui abil negociator, dar a unui conducător stalinist, incapabil de a "pilota" modernizarea statului pe care îl guverna (rol pe care va încerca să-l asume, mult prea târziu, Mihail Gorbaciov, odată numit președinte în 1985).


Sursa : Crisana


Sponzorul acestui articol : TOTALnet Media Group


Antologia dictatorilor celebri (VII) : Cultura : Leonid Brejnev




Curs valutar:




Alte stiri:



Best-top Romania - Lista de top globala Web-Top.ro ::   Firme in Romania, Expozitie Virtuala, Oferte de Afaceri, Lista firmelor romanesti